Adolescența reprezintă cea mai vulnerabilă și plină de obstacole etapă din viața unui individ. De aceea, mediul în care trăiește, cercul de persoane din care face parte, dar și experiențele prin care trece pe parcursul acestor ani își pun amprenta în mod decisiv asupra felului în care se formează personalitatea, caracterul și comportamentul. Un singur episod nefavorabil poate avea consecințe extrem de grave asupra acestor procese și, de aceea, este foarte important ca părinții să știe să le managerieze și să detecteze cât mai bine și timpuriu toate semnele care ar putea trăda existența unor afecțiuni psihologice. Psihoterapia pentru adolescenți este necesară atunci când acesta prezintă semne de:
Scopul principal pe care îl are terapia în aceste situații nu este doar de a depista acele comportamente negative și afecțiunile emoționale cu care se confruntă adolescentul, ci mai ales detectarea cauzelor din spatele acestor probleme și descoperirea unor metode cu ajutorul cărora să le înțeleagă și, în final să le depășească.
Pe parcursul acestor ședințe conturarea unor relații de încredere mutuală între adolescent și terapeut reprezintă unul dintre criteriile de bază în funcție de care se stabilește reușita tratamentului. În caz contrar, vor exista rețineri și lipsă de comunicare din partea pacientului, ceea ce va culmina cu o analiză deficitară, din care foarte probabil vor lipsi puncte de legătură indispensabile în stabilirea cauzelor care au dus la situația curentă.
Tratamentul psihoterapeutic nu presupune urmarea cu strictețe a unor indicații oferite în teorie deoarece fiecare pacient se prezintă la cabinet cu bagajul său emoțional, ceea ce necesită adaptarea schemelor de tratament în funcție de nevoile personale. De aceea, în prealabil, este necesară realizarea unei expertize psihologice din care să rezulte un diagnostic concret, în parametri specifici. În esență, este un proces pe termen lung, ce presupune efort susținut, dar și colaborare nemărginită din partea pacientului. Proces pe parcursul căruia se pot observa progrese semnificative dacă planul de terapie a fot elaborat și este aplicat corect. Astfel că, simptomele afecțiunii depistate se pot diminua considerabil, ceea ce conduce la o mai bună funcționalitate comportamentală, psihică și emoțională și la o viață sănătoasă.
De asemenea, modalitățile de tratare vor fi adaptate după mai mulți factori esențiali precum vârsta pacientului, stadiul în care se situează afecțiunea, gradul de severitate cu care se declanșează, dar și frecvența episoadelor de tulburare emoțională. Mai mult decât atât, este extrem de importantă și implicarea celor apropiați în procesul de vindecare. Asigurarea unui mediu sigur și lipsit de factori perturbatori ar putea reprezenta un pas esențial în depășirea afecțiunilor psihologice. Așadar, progresul se realizează majoritar în afara cabinetului, terapeutul fiind cel care doar dirijează întreaga desfășurare a activităților în condiții optime. Cu toate acestea, vizitele la cabinet nu trebuie sistate. Monitorizarea îndeaproape și pe o perioadă îndelungată este de asemenea un criteriu esențial care să susțină obținerea de rezultate dezirabile.
Este foarte important de menționat și faptul că e parcursul planului de terapie vor exista momente de reevaluare a stadiului în care se situează afecțiunea; evoluția sau involuția acesteia. Un astfel de episod este necesar pentru a observa dacă au existat îmbunătățiri în direcția dorită sau dacă este nevoie să se facă modificări sau chiar să se stabilească o nouă abordare, diferită de cea de până atunci.