Psihoterapia destinată celor mici reprezintă un domeniu sensibil, în care expertul trebuie să dețină calități speciale pentru a reuși să îi facă să se deschidă la nivelul la care să poată fi depistate cu ușurință cauzele care au condus la apariția unor afecțiuni la nivel psihic.
În cazul pacienților ce se situează la vârste fragede, stimulii care pot produce traume sunt mult mai variați și mai puternici, dat fiind gradul de sensibilitate mult mai ridicat pe care îl dețin. Copiii sunt ființe mult mai vulnerabile pentru care expunerea la un episod traumatic poate avea un impact considerabil asupra dezvoltării lor ca viitori adulți. Astfel că ședințele de psihoterapie pentru copii vor avea în vedere întocmai depistarea și eliminarea acestor stimuli, cât și vindecarea unor probleme precum:
Dincolo de activitățile pe care psihoterapeutul le va desfășura cu cel mic în vederea stabilirii situației sale, jocuri, teste, exerciții de imaginație sau de aducere aminte, etc. pentru o analiză mai concludentă este nevoie și de examinarea membrilor familiei, în vederea stabilirii dacă mediul în care trăiește și cercul de apropiați au avut o implicație directă în declanșarea patologiei. Acest lucru se realizează prin aplicarea unui set de întrebări specifice, mai întâi celui mic, și ulterior părinților, urmând ca apoi să se analizeze răspunsurile și discrepanțele care apar între cele două variante. Prin acest instrument se poate stabili foarte ușor dacă parte din problemele cu care se confruntă copilul sunt cauzate de ceea ce a trăit acasă sau dacă este nevoie să se sondeze mai adânc spre descoperirea factorilor traumatici.
Ulterior stabilirii diagnosticului, pentru fiecare copil în parte se va stabili un plan personalizat de terapie. Acest lucru derivă din faptul că fiecare individ se dezvoltă în medii, contexte și condiții distincte, posedă un bagaj emoțional personal și reacționează în consecință; aspecte ce nu permit aplicarea unui plan universal valabil. Pe parcursul planului de terapie vor exista momente de reevaluare a stadiului în care se situează afecțiunea pentru a observa dacă au existat îmbunătățiri în direcția dorită sau dacă este nevoie să se facă modificări sau chiar să se reconfigureze abordarea de până atunci.
Primii ani din viață reprezintă fundamentul pe care se va construi adultul din viitor. Dacă în această perioadă există probleme de natură psihologică nerezolvate, acestea vor avea consecințe nefaste supra felului în care va gândi, va relaționa și se va comporta viitorul adult. Mai mult, aceste afecțiuni pot degenera în patologii mult mai grave ce se vor externaliza sub forme incontrolabile și de neînțeles atât pentru pacient cât și pentru cei din jur. Tocmai din aceste considerente, conștientizarea nevoii de a apela la ajutor de specialitate reprezintă pasul cel mai important spre vindecare și consolidare a unei ființe sociale ce reușește să funcționeze în parametri normali.
Astfel că, dacă observați că cei mici prezintă semne de tristețe profundă, teamă constantă, dezamăgire, incapacitate de integrare în diverse colective, au ieșiri violente sau episoade de izolare, au un somn agitat, acestea sunt semne că este necesar să vă prezentați cu el la un specialist care să îl ajute să depășească această etapă din viața lui, în vederea unei copilării sănătoase.